Nu-mi plac ipocriţii! Şi cu toate astea, mă lovesc zilnic de ei. Unii mă distrează, alţii mă scot din ţâţâni. Îmi plac ocaziile când ipocriţii scot capul la lumină în număr mare. Una dintre ocaziile astea s-a petrecut zilele trecute, pe 1 decembrie, de “Ziua Naţională a României” şi “Ziua PRO TV-ului“. Eu unul am avut treabă de dimineaţă de la prima oră până a doua zi pe 2 decembrie, aşa că am ratat orice manifestare legată de ziua de 1 demcembrie, fie ea şi online, pe stradă, sau la telvizor. N-am halit fasole cu ciolan, n-am schimbat poza de profil pe feisbuc, n-am scris pe blog, n-am înjurat, n-am aclamat, n-am făcut nimic legat de însemnatatea zilei de 1 decembrie. Pur şi simplu am avut treabă. Astăzi însă, am frunzărit câteva bloguri, am citit câteva statusuri pe facebook şi am adunat toate astea cu cele auzite la radio, în maşină, sâmbătă dimineaţă. Din toate chestiile astea am înţeles următoarele lucruri:
- e naşpa să fi patriot mai ales de ziua naţională a ţării tale;
- e naşpa că nu eşti patriot mai ales de ziua naţională a ţării tale;
- România e de căcat;
- România nu e de căcat;
- … etc, etc… adică alte lucruri care nu-s relevante.
Practic, am înţeles încă o dată că oricum ar fi, nu este bine deloc. Da, unii sunt nişte ipocriţi mici şi fandosiţi (care se cred foarte cool) şi se trezeşte naţionlismul în ei doar pe 1 decembrie, când îşi schimbă poza de profil de pe feisbuc cu una cu trioloru’ României lângă farfuria de fasole cu ciolan. Da, alţii sunt total indiferenţi şi spun că toţi ăia amintiţi în fraza precendentă + ţărişoara noastră sunt de rahat. Şi da, alţii sunt români adevăraţi şi iubesc ţara asta cu toate cele aflate în ograda ei. Oricum ai da-o, oricum ai lua-o, nici măcar una din categoriile amintite nu este bună, nici pentru unii, nici pentru alţii.
Se găsesc mereu doi idioţi care să se contrazică pe cel puţin o temă. Noi trăim într-o contradicţie continuă, iar asta n-ar fi un lucru rău, mai ales că fiind ai dracului de diferiţi unii de alţii, asta ar trebui să facem, să ne contrazicem. Noi românii însă avem darul de a duce la rang de artă această contrazicere. Nimic nu ne convine, nimic nu e bun, cine nu e de acord cu noi e împotriva noastră. Nu apăr niciuna din tabere, nici pe cei care sunt patrioţi convinşi, nici pe cei care urăsc ţara asta. Spun doar că lucrurile ar sta din ce în ce mai bine dacă fiecare dintre noi am încerca să ne respectăm blazonu’ ăla de popor inteligent. Iar fiecare să înţeleagă ce vrea.
Până data viitoare, minte cât de multă le doresc unora!
P.S.: Una dintre controversele frumoase legate de ziua de 1 decembrie a fost interpretarea imnului României de către concurenţii de la Vocea României. Problema principală a fost cu interpretarea excentrică (ar spune unii) a lui Silviu Paşca (favoritul meu din concurs încă dinainte de începerea acestuia) a câtorva strofe pe ritm de hip-hop. Şi ce tragedie a fost asta. Of, ipocriţilor! Varianta a sunat cam aşa:
Personal, spun ca a fost o interpretare de excepţie.